Mircea Florian, in interviu cu Andra Matzal

“Cunoscut în România de către unii mai degrabă ca artist folk, însă de către alţii drept cel care în ’86 scotea sub numele Florian din Transilvania discul “Tainicul vârtej” (o melopoetică rock împănată cu muzici electronice experimentale, progressive, care a marcat pe mulţi intelectuali ai vremii), acesta are, începând din anii ’70, zeci de proiecte avangardiste în care pune la treabă mai toate media. De la benzi de magnetofon până la proiectoare, elemente de robotică sau sintetizatoare şi până la cobză, drâmbă sau elemente kinematografice/dramatice”

“Fiecare sistem represiv produce în subsidiar un lucru bun: scoate din artist forţe şi subtilităţi nebănuite care altminteri n-ar ieşi, poate, la suprafaţă.” Tot aşa se face că, dată fiind puţinătatea resurselor, cei care voiau să facă muzică electronică erau nevoiţi să-şi inventeze propriile instrumente: “Erau, într-adevăr, câteva mici studiouri private – eu însumi aveam unul – cu performanţe la nivelul semiprofesional. Şi mai erau visătorii… De pildă, Dan Andrei Aldea care făcuse un sequencer şi încerca să-şi construiască un magnetofon multitracking – idei de un pionierat şi de o încrâncenare desăvârşită”.”

“La vremea aceea, exportul de tehnică de calcul americană – considerată de importanţă strategică – către ţări cu regimuri politice nedemocratice era interzis; exista chiar un embargo general care privea toate ţările blocului est-european. Dată fiind poziţia României şi a lui Ceauşescu faţă de hegemonia ostentativă a Uniunii Sovietice de atunci, ţara noastră a căpătat o aură specială şi, pe baza ei, după vizita din 1970 a preşedintelui Statelor Unite, Richard Nixon, în România, s-a hotărât ridicarea parţială a embargoului pentru noi. Aşa se face că la începutul anilor ’70 existau în ţară câteva centre de calcul extrem de performante, unul dintre acestea era mai înainte numitul Centru de Calcul al DCS. În acest centru, dotat cu două ICL-uri main frame care reuşeau să rezolve recensămintele României, am lucrat o lungă perioadă; în timpul zilei, proiecte şi programe normale, iar noaptea, prin înţelegerea tacită şi colaborarea câtorva operatori care lucrau în tura de noapte, reuşeam să pun la treabă computerele pentru proiectele mele artistice, mai ales muzicale.””

“Banda este un material multimedia înainte de a se inventa ideea asta. La un moment dat am făcut o paletă ce semăna cu cea a pictorilor cu vreo 40 de nuanţe şi tonuri de bandă magnetică. Asta este cumva ideea, pentru că eu consider banda şi ca pe un material vizual foarte puternic.””

De citit integral, in Cotidianul.

Advertisements

One Response to “Mircea Florian, in interviu cu Andra Matzal”

  1. costache elena-maria Says:

    Te iubesc Mircea Florian ,mainile tale magice au reusit sa insufleteasca chiar si …….banda magnetica!!! Pui suflet si pasiune in tot ce faci , la tine nu exista jumatati de masura !!!!
    Am dorit sa te revad , sa te privesc in ochi , sa-ti aud vocea rostind consoanele soptite si lungi ,sa-ti ating mainile care cred ca au atins divinitatea , sa-ti spun ca te-am iubit toata viata chiar daca tu nu ai stiut asta……A fost doar un vis , pentru incepand din iulie 2010 am ratacit pe urmele tale si nu te-am gasit , ti-am trimis o multime de e-mailuri dar se pare ca toate au ramas in eter, probabil adresa era gresita….nu stiu unde sa te mai caut , pe 5 decembrie de ziua ta imi voi lua ….ZBORUL!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: