[din arhive] Animalls Bible

ANIMALLS BIBLE

animallele transporta intotdeauna in ele alte animalle, sa nu va lasati pacaliti de alura lor fina de vipera pentru ca s-ar putea sa va inselati amarnic.

04
albastru spre alb cu nuante de gri, te inghesui printre pietre si-ti zdrelesti gingiile de printre dinti. ai craniul inca moale, te-as putea atinge sa stii ca sunt acolo, sa ma stii. ai pielea proaspata si mirosi a insule de cacao pe la colturi. inchide-te putin, sa incerc si altfel: tu ai pacate la fel ca restul animallelor sau ele doar se dau mari cu tine? gandeste-te la asta. macar pana maine

Fragilitatea se masoara in suprafete

bizoni negri / contra.punct / liniste

se faceau auziti cu kilometri inainte si, daca erai atent, puteai observa nori negri de praf taiandu-ti orizontul si intunecand privirea. se apropiau foarte repede si erau mai multi ca de obicei, ceea ce le facea trecerea si mai rapida. cu cat erau mai multi viteza le crestea, astfel incat daca ar fi trecut toti odata nici macar nu ai fi observat. miscarea antreneaza miscare si energiile se cheama intre ele. ca printr-un tub de sticla in care ai pastra vid, privirea ta strabate teritorii mai repede decat ai crede. concentreaza-te pe capatul privirii tale si tine-ti respiratia. n-ai vazut nimic.

babel / scroafa / locul tuturor placerilor

mult mai parfumat decat toti ceilalti, laptele rasarea pe buzele fiecarui sfarc care-i acoperea corpul. daca si-ar fi incordat fiecare muschi ar fi reusit sa se miste, macar putin, dar placerea de a avea cat mai multe sfarcuri supte in acelasi timp il facea sa ramana pe loc. ii placea sa vada fiecare miscare, sa soarba din ochi fiecare limba care isi cauta locul de supt si mai ales sa auda ragaitul de la sfarsit. in vremurile vechi ar fi fost altfel, auzise, dar in afara de 2-3 planse alb-negru cu o fabrica de lapte nu intelegea deloc cum se sugea pe vremuri si de ce arborele lui genealogic se termina cu doar 2 ramuri in spatele lui. nu ii placea foarte tare sa-si puna intrebari si prefera sa se bucure de fiecare secunda.

yak-ul de preerie

(sobru + plan american + de-fatzat complet + fatza morph-uita)

sobru ca la inmormantari si mult mai serios decat de obicei, yak-ul de preerie nu intelege multe si nici nu trebuie sa inteleaga. mai iute la minte decat, sa zicem, marmota glaciara, yak-ul aici de fata prefera sa fie fumat tot timpul. intreaba-l, doar, si iti va prezenta multe cutiute argintii, cu buton sau fara, continand cam toate speciile de iarba, hash, lsd, cocaina si bauturi miraculoase existente la ora aia pe piata. le stie pe toate pe de rost, isi pune reminder in ziua de ciuperci si pastreaza totul pe dvd-uri pe care le are la el tot timpul. poarta, dealtfel, o gramada de device-uri prin buzunarele lui micro, are dupa el cam tot ce-i trebuie. spart mereu, yak-ul de preerie nu face mari diferente intre oameni, tratandu-i pe toti cu aceeasi voiosie, dupa caz si asemanare. si asta ii convine de minune.

+++

pe inaltimile locului sa ne-asezam sa privim turmele, sa vedem ce-am strans, ce-am adunat si cu ce-am ramas. avem destul? suntem destui? ne-am strans toti? ca si cum te-ai intalni cu un prieten vechi cu care nu te-ai mai vazut de mult, pazind turmele, pur si simpu stand. exista multe cuvinte care sa descrie lucrurile mici dar si putine cuvinte care, in putine cuvinte, sa le descrie pe toate, mici si mari. sa estimeze costurile, sa vada exact cat costa o viata, cu cati ani te poti regenera si in ce oras stai la anul. sa stam sa privim turmele, avem canapele de cate unul, fiecare, si ne uitam la ce-a ramas.

+++

manca doar varfuri de carne prajita de pui in sos de maioneza, se manjea in permanenta la bot si avea privirea pierduta, ca si cum tocmai ar fi primit un shot in plina fatza, shot care l-ar fi devastat inca din prima secunda, nelasandu-i loc de mirare, semne de trecere sau vreo alta relicva care sa-i aminteasca, vreodata, de scena reala la care tocmai luase parte, cum facea deja de ani de zile, uitand sa-si lase lui ce-i al lui, ce-i al lor, lor (sa ramana) si alte chestii de-astea de proprietate fizica sau intelectuala, notiuni pe care nu le stapanea la perfectie pentru ca nu vroia asta, fiind genul de animal care si-ar fi externalizat absolut toata viata, in care s-ar fi pus totusi la Bcc: sa nu-l vada nimeni niciodata si sa-l intalneasca doar dimineata, la cafea sau ceai rosu, negru sau verde cu iasomie. Mai torn?

+++

sa te vari in cada in fiecare dimineata, cu religiozitatea celui care va sta in aburi o ora, poate doua, sa-ti fumezi prima tigara atunci, nauc si cu pielea calda. te uiti in oglida, da-i degeaba. te mai uiti odata cand iesi din aburi, dezaburind cu degetul suprafata rece pe care s-a facut condens. scrii trei porcarii si stergi. iti suna telefonul a inmormantare si iti imbraci hainele de animal, te reptilesti in convershi si te scuturi pe langa geanta verde-kaki, ca o tarfa, incercand sa-ti iei dupa tine viata (daca se poate) si toate cablurile necesare pentru orice, oricand. atunci esti fara pata, egal cumva si putin peste, ca un nou nascut cu pielea calda, mirosind a ciocolata, direct in aburi din prima secunda, copt bine si rumenit exact pe unde se musca. pe unde intra dintii in carne.

(omul-tecst)

acest animal, spre sfarsitul vietii, inceteaza sa mai comunice cu exteriorul altfel decat in plain text. nu mai accepta nici un fel cunoscut de comunicare contemporana in afara tecstului, a textului pur, decorticat si comunicativ ca un flux de energie electrica. omul isi impartise absolut fiecare segemnt din viata in fisiere text pe care le comunica de pe diferite device-uri, de la card-uri de memorie la laptop-uri, hard-uri externe, ipod-uri, mobile si stick-uri. asa ii obisnuise pe toti cei dragi lui, ca era undeva si scria, deci era bine, totul era sub control. acelea erau momentele in care isi dadea drumul el in el, se stia perfect, fara urma de pata sau pacat, mai imaculat ca o zi de joi. totul se transforma in tecst, isi curgea prin el din secunda in secunda, se pierdea, efectiv, in detalii. nu purta niciodata altceva in afara unui parpalac gri inchis-albastru petrol. dada, isi spuse in sinea lui.

(pisica: salbatica-freeflow-agresiva-stradala. pisica de oras. gandeste-te la gang-urile de pisici din desene animate 🙂 )

canalele de comunicare ii erau intotdeauna aceleasi, diferenta consta in “cu ce” le umplea si in ce dozaje. imagineaza-ti ca acel cuvant bine scris e ca lsd-ul adaugat apei orasului, adaugat oamenilor fara ca ei sa stie asta ! dadea cum si cand putea si vroia, era in freestyle in permanenta, ca o pisica, ochii lui mierosi te invitau sa te porti cu el la fel ca si cu o pisica de rasa imperiala, neam regesc de colectie. era ca vin(il)urile: trebuia sa stii sa tii sticla (inclin)ata. e o arta: toate sunt arte. asa=era+el.asa=era.

MALL – o explozie a unui mall perfect gol

x-pat-ul

(specie ciudata care apare in mai multe forme, de la barbati imbracati in negru si pana la mase gelatinoase portocalii, mereu pe fuga, traversand granita dupa granita si fiind intr-o permanenta trecere prin cadru, always there & all-ways missing)

spusese deja in gand drumului “bine-ai venit” de cateva ori, dar se pare ca nu se facuse auzit, astfel incat i se cerea salutul in continuare. infipse calcaiul drept in sol si doar astfel reusi sa fie ascultat. avea inca in plamani fumul placut al tutunului pe care il fumase pana la granita, aruncand chistocul in no man’s land ca la fiecare schimbare de teritoriu: pana la urma era o chestie de multi-nationalism sa fumezi in fiecare tara iarba tarii, pe teritoriul tarii si doar acolo. isi salutase drumul pe care-l avea de parcurs si, ca-ntr-un film propagandistic, isi aprinse prima tigara cumparata chiar acolo, la cativa kilometri de granita, inspre Belgrad.

maimootza-gigantica

(monstru in intersectie, sec, ce tehnica vrei tu)

de sub unghiile imense ii crestea pamant, fara ca ea sa poata influenta, in vreun fel, chestia asta. nu-si putea controla deloc corpul si, in afara de a zgaria asfaltul cu unghiile de sub care ii rasarea, pur si simplu, pamant, nu putea face mare lucru. nu vorbea niciodata, ci doar urla ca o maimuta gigantica intr-un centru de oras mare, in intersectie, speriind pe toata lumea si umbland, practic, cu jandarmeria si serviciile secrete dupa ea in permanenta. nu se deplasa, ci doar aparea sau disparea dupa bunul plac al stapanului, care stia in fiecare moment absolut tot ce se intampla, in cuvinte mari si-n cuvinte mici pana in articulatii, comandand asta in mod direct. nu tocmai un animal de lupta, dar un bun prilej de a speria de moarte downtown-urile oraselor pe care le atacai. era ieftin de intretinut, nu consuma mult, update-urile se faceau automat. tot ce trebuia sa faci era sa il tii departe de lichide. si cam atat.

Animallah

apocalipsa animallelor

1. cu lichide si verbe care curg in curg unele prin altele, ca multe animale la fel intr-un acelasi loc, forfotind si soptind una alteia si fiecare celeilalte cat de mandre sunt ca fac parte din aceeasi specie. isi spuneau asta ca jidanii, in permanenta, pe la colturi, vrute si nevrute si aratand una celeilalte cat de bine e si ca trebuie sa se bucure in continuare. diferite de oameni, speciile de animalle multe la fel se distingeau prin multe trasaturi diferite si calitati de echipa. animallele stiau sa se bucure in permanenta de ele insele, spre deosebire de oameni. care nu stiau decat sa se omoare intre ei in acele timpuri.

2. anii treceau si schimbari erau, dar in rau. bucuria de pe fetele animallelor incepuse de mult sa dispara si acum era inlocuita de cearcane adanci. de la pasari la reptile, toate aveau cearcane si erau trecute prin razboaie grele cu viata in ultimele sute de ani. erau din ce in ce mai putine, se consituisera pe factiuni si teritoriul le era singura chestie sacra, luptand in permanenta pentru fiecare zecime de milimetru pe care o puteau ocupa si imparti.

3. se ocupau in principal cu cresterea plantelor si a legumelor, cam asta faceau, si nu mancau niciodata carne in prezenta strainilor. catalogarea de “carnivor” iti aducea de fiecare data cateva motive in plus pentru a te considera “bun de vanat” mai ceva ca-n carti. oamenii erau din ce in ce mai nebuni

4. cand cerurile s-au innegrit spre mov, cu lichide care curg in curg unele prin altele si nu se vedea mai nimic in jur dar simteai in ceafa respiratia fratilor din spatele tau. aburul respiratiilor voastre imi face condens pe fata si, oricat de spart as fi, imi pot da seama cu usurinta ca, mai ales pe intuneric, suntem toti egali. cel putin in fata oamenilor. oamenii erau din ce in ce mai nebuni

5. foarte putini au supravietuit si nici macar nu putem sti cu siguranta daca fiecare specie era, in continuare, reprezentata de macar un membru si, daca se putea, de cate doi, de sexe diferite. rezistau in munti sau prin golfuri nebanuite, vanand doar noaptea si ascunzandu-se din razele de lumina pe care oamenii le aveau cu ei cand ieseau la vanatoare. nu puteau nici macar comunica intre ei si majoritatea speciilor de uscat nu mai erau de gasit

6. in ziua aia a fost foarte frig, totul era dat peste cap si apa navalea pe tine din toate partile, ca si cum ai fi in plus. cand s-au trezit dimineata numai moarte era in jur si nimic mai mult de facut. daca ar fi citit cu luare aminte de la inceput ar fi inteles, poate, ceva. si poate oamenii n-ar fi luat-o asa de razna.

7. nu mai erau multe de spus. oamenii erau, in sfarsit, o singura specie, aceeasi. se intelegeau intre ei nu grozav si nicidecum extraordinar, le scazuse media de viata si se imbolnaveau mult mai usor decat inainte. era mai bine pentru unii dar infiorator pentru altii, pentru ca vedeai peste tot numai fetze, totul era o mare de fetze pe care trebuia sa le inveti, sa le stii pe de rost ca sa le poti, la o adica, recunoaste. puteai iesi in soare dar trebuia sa fii atent. pe toti ii cuprinsese nebunia ultimilor ani, pentru ca nimeni nu putea nega ca sfarsitul le era aproape si soarele din ce in ce mai in ochi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: