Cabluri (studiu de caz)

Cabluri/ Cables e dedicata, fetisist, cablurilor de pe stalpurile tarii, cu accent pe cele din Bucuresti si Constanta, documentate intensiv atat video cat si foto. cablurile ii inspira materialitatea abstracta a spatiului virtual si a comunicarii dintre noi care se vede, la suprafata, ca o colectie de mate rasucite baroc in jurul stalpilor care le (sus)tin. muzica porneste de la traducerea audio a fluxurilor video si a glitch-urilor suprapuse in montaj, care pot fi interpretate ca imperfectiuni ale sistemului binar prin care ajungem, in virtual, unii la altii.

More info, on the Biennal of Young Artists’s site.

Poneyul, de printat pe autocolant

Si de pus pe tricouri. Cam atat a ramas din scandal, sper. Ganditi-va la poneiul fascist ca la simbolul (viu, adica si cu blog) unei noi miscari artistice, de subt si pentru Noua Scoala Ardeleana, de-aici, de pe langa Minister, precum si un perfect inlocuitor (ecologic! e jpeg!) al mioritei futute-n cur, poate chiar un nou mit fondator. De-aici, Nuclear Fairy, ai legatura.

Sa nu uitam ca..

Japanese people are aliens, just like Ada wrote:

Tehnologie buna de purtat

Noua carte – cu blog – a Sabinei Seymour, “Fashionable Technology”,  titlu de referinta pentru orice tine de jocul din ce in ce mai pervers dintre electronica si moda, a avut parte, in mai, de o lansare mai putin obisnuita: o expozitie cu diferite tehnologii conceptuale, la galeria Eyebeam, din New York.
Printre inventiile pe care le-as cultiva prin sufrageria ministeriala se gasesc urmatoarele: un genial controller de joc, bazat pe masaj, lenjerie cu cipuri si motorase cu aripi de inger si ventilator, rochii care se umfla singure si hanorace care se incalzesc.

Mi-au lipsit tricourile cu rss-reader integrat, sepcile cu display-uri si pijamalele care scriu singure pe blog.

VIDEO:

Arta urbana romaneasca, pe pereti dar peste ocean :)

Linda, IRLO si Marwan, invitati de ICR la New York, au vernisaj maine. Si prima mentionare pe influentul Wooster Collective.

Intr-adevar, thfraesh!

!!! ZILNIK e acum..

.. parca mai verde, mai proaspat. Si cu indemnuri sanatoase:

CCTVisme

Pe langa acest genial Securitree Transmitter (Torolab, 2004), din browsing-ul pe tema CCTV, a nu se uita urmatoarele:

– Proiectul ALOHA C:10, al grupului n3krozoft; un eseu video, in cinci parti, despre supraveghere si spectacol in magicele societati postmoderne.

– Recunoasterea faciala incepe sa fie o metoda pasiva de identificare, atat in Anglia cat si in Japonia.

– Doar 3% din jafurile londoneze implica filmari facute de impresionanta lor retea CCTV.

– Un ghid vechi, dar inca practic, despre cum sa te joci cu camerele de supraveghere.

– Uploadurile recente de pe Nothinkthing. Simultane, cumva, cu “One nation under CCTV“, lucrarea lui Banksy, dar in Bucuresti:

si

Micul Print se da pe Last.fm si Flickr !

Intre doua tab-uri despre Armageddon, festivalul de psy/trance/electronica de pe langa Moscova(+ foto xxx) si un browsing minimal prin ideea ca 2012=apocalipsa, imi sare in ochi cel mai bun pretext sa pun pe net continutul media al proiectului .art, “Le Petit Prince“, a carui ilustratie in cod de bare e in poza de mai sus.

Stirea ca Antoine, tatal Micului Print, a fost doborit de Horst Rippert, un pilot de vânatoare din cadrul Luftwaffe, in vara lui ’44, atunci cand a disparut, de tot, deasupra Mediteranei, mi-a amintit universalitatea Micului Print si m-a convins sa-l trimit prin lume.

Printre sutele de giga pierdute anul trecut de prin hardurile si computerele .art se afla si toata arhiva proiectului LePetitPrince06. Unul dintre CD-uri, insa, s-a intors, magic, in apropierea mea, cu tot cu eticheta originala. Poate tocmai de-aia si Micul Print trebuie sa se intoarca, intr-o forma, in cultura populara, si sa se dea, liber, nu doar la el pe blog, dar si pe last.fm si flickr.

Pe aceasta cale ii dorim numai realizari si aventuri miraculoase pe drumul pe care si l-a ales!

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Trebuie neaparat sa vedeti primele peisaje de la mare pe 2008, cu mase critice de happy+ness si mai presus de orice vrajba.

Iata thfraesh adevarat, de vremuri noi, asumat si vizionar pe alocuri, updatat prin punctele esentiale.