Albert Hofmann o sa ne trimita vederi timbrate de pe lumea cealalata

Albert Hofmann, chimistul care a descoperit, in 1938, acidul lisergic dietilamida-25, a murit ieri in locuinta sa din Basel, Elvetia. Avea 102 ani.

LSD-ul, una dintre cele mai controversate descoperiri din medicina datorita calitatilor sale psihoactive, poate fi considerat “responsabil” pentru revolutia culturala din anii 60. Interzis de guvernul american in 1966 si mai apoi de majoritatea tarilor, “acidul” a trecut pe lista de substante periculoase atat datorita concentratiei extrem de mari, un gram fiind suficient pentru alterarea constiintei a pana la 20.000 de indivizi, cat si datorita efectelor puternice (si/sau imprevizibile) asupra chimiei creierului uman. Discutiile si media din jurul subiectului, de gasit de-a lungul si de-a latul netului, sunt indecise in privinta drogului denumit chiar de Albert un “copil-problema“.

Hofmann si-a aparat intotdeauna descoperirea sustinind ca substanta contribuie esential la cercetarea psihiatrica si la tratamentul unor boli mintale cum ar fi schizofrenia, chiar daca nu a prins momentul in care subiectul “lsd” sa reintre, academic, in preocuparile comunitatilor de oameni de stiinta. Intr-una din ultimele sale aparitii publice, cu ocazia aniversarii unui centenar (2006, YouTube), Hofmann isi mentinea punctul de vedere asupre redeschiderii discutiei despre virtutile medicale ale descoperirii sale.

Nu pot decat sa-i urez, in continuare, vise la fel de placute ca si cele din tabloul cu pisica.

via

Minerit urban

Cele mai de valoare sunt aurul si iridiul dar telefoanele mobile contin mult mai multe elemente reciclabile decat am crede. Japonezii de la Yokohama Metal Co Ltd au calculat ca o tona de gunoi in standard GSM contine, in medie, 150 de grame de aur, 100 kg de cupru si 3 kg de argint. Activitatea celor care sapa prin gropile de gunoi dupa circuite integrate se numeste minerit urban.

via

more pr0n

welcome to vista! first, we’ll fuck your battery

.

.

.

more on that, later.

Buongiorno, ragionere!

Zilele de marti, alta data pline de psihoze de la prima ora, sunt mult mai calme cand primul reflex nu e sa intri pe mess, ci sa bagi niste media. Cam in ordinea asta:

(+ unul din cele mai strobo MySpace-uri)

Apoi, cilau.

Too much content ?!?

Try some screensaver, on

Daedelus & Perrey, pentru ca doriti sa revedeti

Ultima seara a Rokolectiv-ului, pe langa sentimentul pe care il are oricine atunci cand intra in casa poporului, ca e la cineva in vizita si ca nu scapa nescanat si cu buzunarele crucificate nici macar cand iese la fumat, ba i se mai si confisca pistolul cu apa, a fost cea mai misto.

Chiar daca Mira Calix n-a mai aparut, gandindu-se, probabil, ca nu poate sa cante intr-un fost antreu de-al lui nea nicu, lipsit de ideea de acustica, performance-urile au fost excelente. Voi sari peste Planningtorock (1) si Khan of Finland (1,2) ca sa ajung la Daedelus. Care a aratat cam asa:

Din locul in care am filmat (mersi Lala & Cosmonova!) nu se auzea mare lucru dar m-am bucurat ca si cum as fi fost jos. Mai ales ca pozitia mi-a permis sa il suprind pe Daedelus in plina glorie, folosind monomul ca pe-o extensie si nu doar ca pe-un controller de Abbleton:

Cu o atitudine de Mozart in adidasi si la fel de agitat ca un Mic Print pe speed, Daedelus a mixat agresiv, hiperactiv si foarte precis, orientindu-se exclusiv dupa ledurile pe care le apasa obsesiv. Setul n-a ocolit citatele din clasici (Aphex Twin, Portishead, Nirvana etc) dar nici momentele specifice de prajeala pe sample-uri din piesele lui, primite de public dupa cum se aude:

Jean-Jacques Perrey, unul din pionierii francezi ai muzicii electronice (nascut in 1929 si bun prieten cu Robert Moog), a fost emotionat si emotionant. Emotionat pentru ca, printre altele, cu tot ajutorul lui David Chazam, i s-a stricat ondiolina (unul din precursorii sintetizatorului), si emotionant pentru ca te face sa te gandesti la cum (si de unde) a inceput toata povestea cu muzica electronica:

Restul de clipuri de la Daedelus e de gasit pe YouTube (3,4,6,7) si, fara sigla, la Cosmonova.

Iar pentru o integrala, am compilat playlistul asta.

Norwegian moods live @ Rokolectiv

In Norvegia e frig dar toata lumea are laptopuri, se pare, sau cel putin asta e primul lucru care-mi vine in minte cand ma gandesc la seara de mijloc a Rokolectiv ’08.

Mungolian Jet Set, trei la numar, au avut una dintre cele mai ciudate strategii de a tine lumea in picioare, la fiecare piesa luind-o de la zero cu 2-3 beat-uri grele care dadeau, inevitabil, intr-un electro psihedelic, digerabil dar prea retinut. Momentele de varf, in care aveai sentimentul ca party-ul incepe, durau fix pana la urmatoarea piesa, cand nordicii se intorceau la minimalisme pe care le impleteau, timid, cu scratch-uri:

Vikingii mongoli s-au incalzit greu dar au reusit sa pregateasca terenul pentru Elektrofant, doi baieti destul de monotoni dar pusi pe electro-glumite. Cam laptop-based pentru gusturile mele. Nu ma intelegeti gresit: nu sunt impotriva seturilor lucrate exclusiv din computer (ar fi stupid) dar lipsa de experienta si de feeling se simte cel mai bine cand uneltele se reduc la mouse+tastatura:

[pentru restul clipurilor cu Elektrofant, click 2 3 4 5 6]

Bjorn Torske, dupa cum puteti vedea inca de la primul cadru din filmarea de mai jos, era mai mult decat plictisit de tot ce se intampla, de la un moment incolo fiind inlocuit (la propriu) de unul dintre mongolezii de mai devreme.

La after n-am stat dar cica a fost plin de cocojambisti. Nimic anormal, avind in vedere publicul-tinta al Session-ului.

8bit stuff – DAT Politics live @ Rokolectiv

DAT Politics au fost, aseara, bestiali. 8bit electro frantuzesc, usor de conectat atat cu minimalismele tip Mille Plateaux sau cu haosul intretinut de KID 606, cat si cu generatia Crystal Castles sau cu dementul de Dan Deacon (Wham city, USA). Punkish de la inceput la sfarsit, incluzind thrash-ul din imbracamintea fiecaruia variind de la colanti la tricouri cu “Death Before Disco”, show-ul lor e electric si prajit din start. Au inceput cu “My Toshiba is Alive” si au ajuns la momente in care sunetul folosit era luat direct din microfonii si distorsiuni controlate. Totul intr-un ADHD isteric, cu glitch-uri inevitabile pentru unii care au abandonat midi-ul, bazindu-se exclusiv pe laptopuri si samplere.

Observati sculele prezente pe scena si va veti prinde de tipul de clash cultural pe care il propune cultura 8bit, subtire reprezentata in .ro de prea multi in afara de Rezistenta Materialelor si de rarele improvizatii cu GameBoy-uri etc.

In vreme ce ma-mpiedic, prin casa, in 8biti bagati in boxe direct din Super Mario Bros (DS), din categoria Pissilix Live @ The Ministry (no link, but love) mai bag niste Sexy Sushi si imi pun peste jeansi chilotii fosfo-spider. Angie Reed-style.

Pana-n norvegienii (cam cilai si nu tocmai “tropical”) de diseara (Rokolectiv ’08 @ Session) ca tema de casa ar fi de dat un browse audio-video prin ultimul Mira Calix, linkuit pe la inceputul saptamanii, prin Daedelus si prin clicks’n’bleeps-urile idm-iste din noua piesa Candcum, “Vote for Pedro“, proaspat iesita din atelierul de dincolo.

Bjorky Allien stuff

Ultimul disc Ellen Allien, “Sool”, e dubios de psy ca sa mai poata intra, pur si simplu, la minimal. Daca e post-minimal sau daca vine direct din goa, ramane de vazut. Deocamdata, cel putin pana-n 27 mai, cand apare, e de bagat in heavy-rotation. Si de luat de-aici.

Nu uitati de unul dintre cele mai frumoase (Mark StentRatatat) remixuri dupa o piesa de-a lui Bjork, “Wanderlust”. Cunoscut, intre prieteni, si ca [Promo Mix II].