The Space Between live @ Green Hours

REHAB STUFF

.. dupa Jurnalul de Doliu al lui Roland Barthes, alaturi de Nicoleta Lefter si de domnul Barthes, Cinty Ionescu.

Teengirl Fantasy live @ Bucharest

Teengirl Fantasy sunt din Ohio si reprezinta excelent noul curent al carui “purtator de stindard” e Dan Deacon, curent pe care cei doi si-l aproprie in sintagma “new weird america”. Dupa cum mi-a spus intre patru ochi Logan Takahashi, “the americas are decaying”, ceea ce se traduce intr-un nu-underground (ca sa nu abuzez de “nou” si sa subliniez ca “nu” e foarte apropiat de “no”), si intr-o atitudine eclectic-electrizanta.. Dupa cum rezulta atat din montajul echipei VeiozaArte ( http://vimeo.com/7684041 ) cat si din cadrele subiective din filmarea mea:

La cei 19 ani pe care ii au baietii gradul de plictiseala (spleen? angoasa de inceput de secol? ADHD cultu(r)al?) e atat de mare incat isi cauta, la propriu, “new image everyday” (au si o piesa cu numele asta, bagati un search) de care au nevoie ca se recunoasca in oglinzile sparte de cultura accelerata prin care trecem deci ne manifestam.
Enjoy & Engage!

Mircea Florian, in interviu cu Andra Matzal

“Cunoscut în România de către unii mai degrabă ca artist folk, însă de către alţii drept cel care în ’86 scotea sub numele Florian din Transilvania discul “Tainicul vârtej” (o melopoetică rock împănată cu muzici electronice experimentale, progressive, care a marcat pe mulţi intelectuali ai vremii), acesta are, începând din anii ’70, zeci de proiecte avangardiste în care pune la treabă mai toate media. De la benzi de magnetofon până la proiectoare, elemente de robotică sau sintetizatoare şi până la cobză, drâmbă sau elemente kinematografice/dramatice”

“Fiecare sistem represiv produce în subsidiar un lucru bun: scoate din artist forţe şi subtilităţi nebănuite care altminteri n-ar ieşi, poate, la suprafaţă.” Tot aşa se face că, dată fiind puţinătatea resurselor, cei care voiau să facă muzică electronică erau nevoiţi să-şi inventeze propriile instrumente: “Erau, într-adevăr, câteva mici studiouri private – eu însumi aveam unul – cu performanţe la nivelul semiprofesional. Şi mai erau visătorii… De pildă, Dan Andrei Aldea care făcuse un sequencer şi încerca să-şi construiască un magnetofon multitracking – idei de un pionierat şi de o încrâncenare desăvârşită”.”

“La vremea aceea, exportul de tehnică de calcul americană – considerată de importanţă strategică – către ţări cu regimuri politice nedemocratice era interzis; exista chiar un embargo general care privea toate ţările blocului est-european. Dată fiind poziţia României şi a lui Ceauşescu faţă de hegemonia ostentativă a Uniunii Sovietice de atunci, ţara noastră a căpătat o aură specială şi, pe baza ei, după vizita din 1970 a preşedintelui Statelor Unite, Richard Nixon, în România, s-a hotărât ridicarea parţială a embargoului pentru noi. Aşa se face că la începutul anilor ’70 existau în ţară câteva centre de calcul extrem de performante, unul dintre acestea era mai înainte numitul Centru de Calcul al DCS. În acest centru, dotat cu două ICL-uri main frame care reuşeau să rezolve recensămintele României, am lucrat o lungă perioadă; în timpul zilei, proiecte şi programe normale, iar noaptea, prin înţelegerea tacită şi colaborarea câtorva operatori care lucrau în tura de noapte, reuşeam să pun la treabă computerele pentru proiectele mele artistice, mai ales muzicale.””

“Banda este un material multimedia înainte de a se inventa ideea asta. La un moment dat am făcut o paletă ce semăna cu cea a pictorilor cu vreo 40 de nuanţe şi tonuri de bandă magnetică. Asta este cumva ideea, pentru că eu consider banda şi ca pe un material vizual foarte puternic.””

De citit integral, in Cotidianul.